Balada meşterului criză

Dinspre nord aşa în jos
Pe un drum cândva frumos
S-a pornit grăbit la vale
Un alai cu mult prea mare

Frunză verde de absurd
De la nord mai către sud
Mare meşter fără frică
Ascultaţi ce o să ne zică

M-am sculat din nesomn
Am văzut că sunt chiar om
Am luat coasă din hambar
Să tai sistemul bugetar

Să tai brazdă lungă adâncă
Că-s făcut parcă din stâncă
Dintr-un aluat dospit
Dar care parcă s-a acrit

Peste aceste vechii ruine
Am să zidesc cum îmi vine
Am să fac o ţară nouă
Fără acordul meu nu plouă

Meştere plin de măiestrii
Ne-am umplut de datorii
Criza asta rău ne strânge
Buzunarul rău ne plânge

Am murit făr’ să fim vii
Striviţi de atâtea datorii
Nu mai plouă nu mai ninge
Lacrimile-s ca de sânge

Ne rugăm fără de cuvinte
Nu mai avem lucruri sfinte
Nu avem bani de lumânări
Îi căutăm prin alte ţări

Trăim pe schele improvizate
Sub regimuri regizate
Cu TVA-ul inclus în cost
Ce a rămas din ce am fost

Doamne când ne-ai părăsit
Oare chiar şi TU ai obosit
Facem economii în mănăstiri
Cu tămâie să plătim din datorii

Umbre de sfinţi fără nume
Îşi iau vize să plece din lume
Din criza care ne crizează
Astăzi şi sfinţii evadează

Noapte bună raiul s-a închis
E câte o criză-n fiecare vis
Şi un mare balon de săpun
E tot ce guvernanţi ne spun

Ne păcălim de azi pe mâine
Latră în tăcere câte un câine
Şi-n noi se naşte un alt abis
Noapte bună raiul s-a închis

Am tras zăvorul peste toate
Între palate se aud şoapte
La morgă criza e resuscitată
Va fi apoi condamnată

Mai dăm decrete ordonanţe
Ne mai plătim nişte restanţe
Mai e în puşculiţe mărunţis
Să ne mai cumpărăm un vis

Pereţi sunt ornaţi cu mucegai
Facem autostradă înspre rai
Ne îngheţă telefonul în priza
Ce mai contează încă o criză

Îngheţaţi congelaţi amendaţi
Vom munci chiar şi decapitaţi
Dar nu vom avea nici un vis
Noapte bună raiul s-a închis

Drum de criză fără alt drum
M-aş întoarce dar n-am cum
Nu mai am nimic doar viză
Să mă întorc mereu în criză
08 septembrie 2009 George Mureşan

Vrăjiţi de zăpadă

Precum nişte peşti
Înotăm prin zăpadă
E o lume de poveşti
Dar cine să o vadă

Spre noi vin grăbiţi
Oameni de zăpadă
De sărutări vrăjiţi
Cine să-i mai vadă

Fulgi albi dantelaţi
Pe obraji se opresc
Dar noi îmbrăţişaţi
Nu ştim că se topesc

Fulgii caută adăpost
Pe gura ta fierbinte
Dar sărutul e un cost
Plăteşte-l în cuvinte

Înotăm prin zăpadă
Ca doi fulgi grăbiţi
Dar cine să ne vadă
Când toţi sunt vrăjiţi

Te aştept într-o lume
Cu oameni de zăpadă
Să ne iubim fierbinte
Că ei n-o să ne vadă

19 februarie 2009 George Mureşan

Viaţă dincolo de moarte

" În memoria lui Marian Cozma"

Nu vrem flori şi lumânări
Nu vrem lacrimi îndoliate
Am vrea doar nişte scări
Pe care să revii din moarte

Ca un copil prea cuminte
Te-am pierdut în noapte
Doamne vrem nişte cuvinte
Pe care să revii din moarte

De lacrimi ochii lumi-s plini
Durerea în două ne împarte
Te plâng ai tăi dar şi străini
Revino te rugăm din moarte

Nu vrem flori şi lumânări
Când sunt meciuri nejucate
Din lacrimi îţi vom face scări
Pe care să revii din moarte

Orice joc tu l-ai jucat cinstit
În lumea plină de nedreptate
Dar n-ai ştiut ca ei au blătuit
Ca să câştige încă-o moarte

Chiar dacă nu mai poţi să vii
În lumea asta plină de păcate
Vei rămâne aici mereu să ştii
Că viaţă te ridică peste moarte

12 februarie 2009 George Mureşan

Iluzia ca preţ de cost

Astăzi viaţa ne refuză
O cât de mică plăcere
Se închide ca o ecluză
Ce trăim e doar durere

Lumea chiar e-n criză
Guvernul e şi el crizat
Să nu aibă nici o grijă
Ne pun azi la îngheţat

Ce congelator enorm
Au făcut din tine ţară
Ne vor trezi din somn
Într-o altă primăvară

Dezgheţaţi şi mai vioi
Să vă dăm iară un vot
Chiar de ştim că pe voi
Vă doare de noi în cot

Vom alege preşedinte
Tot pe acela ce a fost
Vom trăi ca-şi înainte
O iluzie ca preţ de cost

Viaţa astăzi ne refuză
Ca un congelator uzat
Totul nu-i decât scuză
Să fim puşi la îngheţat

2 februarie 2008 George Mureşan

Cântec de dor

"În memoria poetului Grigore Vieru"

Ca un plâns de copil
Ce cutremură cerul
Ca un cântec de dor
Aşa ne-a lăsat Vieru

Am vrut să mai scrii
Să ne aduci misterul
Dar azi pentru îngeri
Mai scrie doar Vieru

Lumina-i mai săracă
Pământul e mai trist
Când în ceruri pleacă
De aici încă un artist

Ca o adiere de petale
Care brăzdează cerul
Ca o scânteie divină
Se aprinde-n noi Vieru

Lacrimă dusă de Prut
Până dincolo de mare
Eşti cântec de început
Ce înfloreşti în fiecare

S-a aprins încă o stea
Să ne-ncălzească cerul
Vom fi mai bogaţi cu ea
Da ce săraci fără Vieru

21 ianuarie 2009 George Mureşan

Diamantul din groapă

"Pata Rât Cluj"

Tot mai săraci de azi pe mâine
Tot mai bolnavi de-un neajuns
Ei caută printre gunoaie pâine
Privind din când în când în sus

A sosit iar o maşină cu gunoaie
La groapa mare fără de margini
Dar n-ar fi de ajuns nici o ploaie
Să spele cartea ce nu are pagini

Ceasornic vechi dar fără de cuc
Ciorile revin în fiecare dimineaţă
Doar ei sunt tot acolo nu se duc
Nu mai e loc în ei şi de speranţă

Se-ntorc mereu dar ei nu pleacă
Dintre gunoaiele ce-i ţin în viaţă
Aşteaptă doar ca orele să treacă
Până vine o maşină de speranţă

Tot mai săraci de azi pe mâine
Sub soarele ce-n groapă a curs
Caută-n gunoaie un colţ de pâine
Îi privim dar parcă-i prea de sus

Şi iar vine noaptea peste groapă
Ca o secure aruncată într-un lac
Ei dorm în groapă şi se îngroapă
În nepăsarea celor care încă tac

Dăm ordonanţe fără nici un rost
Schimbăm miniştri parcă-i piaţă
Şi nu mai suntem nici ce-am fost
Tot căutând pastile pentru greaţă

În groapa aceea ce n-are început
Printre munţi de gunoaie şi câini
Arde un diamant de mult pierdut
Ei îl scormonesc în cojile de pâini

18 ianuarie 2009 George Mureşan

Colier de licurici ( din vol. Colier de licurici)

Am să cobor din vis
O clipă în astă seară
Să îţi culeg din iarbă
Toţi licuricii dintr-o vară

Voi păşi atent în rouă
Să nu strivesc misterul
Când vei întinde palma
Se va deschide cerul

Îţi voi culege-n taină
Câte un bob de rouă
Şi fiecare stea din iarbă
Va fi o lumină nouă

Voi aşeza la loc ştiut
Luminile atât de mici
Că vreau să-ţi dăruiesc
Un colier de licurici

Am să ţi-l pun la gât
Alintându-te cu şoapte
Până înspre primii zori
Că e un colier de noapte

12 ianuarie 2007 George Mureşan

Ce am ajuns

"Doamne ocroteşte-i pe români"

Doamne unde am ajuns
Că depindem iar de ruşi
Şi nu mai vin americanii
Că şi au gătat şi ei banii

Ca să pară că sunt duri
Guvernanţii iau măsuri
Dacă azi te ai pensionat
Nu mai poţi lucra la stat

Vai de mama lor actori
De doctori şi profesori
Nu mai pot trăi de greu
Vor să-i ducă la muzeu

Unde-i lumea care a fost
Azi trăim dar făr'de rost
Am ajuns să-mbătrânim
De acum nu mai trebuim

Să trăim de azi pe mâine
Că nu sunt bani de pâine
Nu mai avem nici o grijă
Că lumea toată e în criză

Doamne cât este de jalnic
Leul nostru ce a fost falnic
Că a turbat cursul valutar
E zero ce avem în buzunar

E vai de mama ei de viaţă
Că n-avem nici o speranţă
Noi am crezut ca va fi bine
Da azi fugim în ţări straine

Doamne ce rău am ajuns
Că privim cu drag la ruşi
Spre conducta îngheţată
Ce ne aducea gaze odată

Umbre-n oglindă

Pe unde au plecat românii
Că nu mai sunt aici în vatră
De ne-au rămas doar câinii
Ce la umbrele lor încă latră

Şi vântul parcă a înebunit
Că astăzi urlă nu mai bate
Aud că nesimţiţi s-au trezit
Că neşimţirea ne împarte

E o ţara plină de gunoaie
Căci gunoierii au emigrat
Noroc cu apele de ploaie
Care mai fac pe aici curat

Vom pleca de aici cu toţii
Ne vom duce în altă parte
Vor rămâne aici doar hoţii
Să fure luna într-o noapte

Se fură şi ce nu gândeşti
Chiar ghioceii din pădure
Demnitate oare unde eşti
Că într-o zi vin să te fure

Viitorul e-n trecut se pare
Am pierdut ce n-am avut
Şi drumul e doar o cărare
Să o luăm iar de la-nceput

Ca nişte umbre în oglindă
Mai răscolim prin gunoaie
Şi aşteptăm să se aprindă
O lume nouă după ploaie

Pe unde au plecat românii
Aceia tari precum o piatră
De au rămas aici doar câini
Ce la umbrele lor încă latră