Cântec de dor

"În memoria poetului Grigore Vieru"

Ca un plâns de copil
Ce cutremură cerul
Ca un cântec de dor
Aşa ne-a lăsat Vieru

Am vrut să mai scrii
Să ne aduci misterul
Dar azi pentru îngeri
Mai scrie doar Vieru

Lumina-i mai săracă
Pământul e mai trist
Când în ceruri pleacă
De aici încă un artist

Ca o adiere de petale
Care brăzdează cerul
Ca o scânteie divină
Se aprinde-n noi Vieru

Lacrimă dusă de Prut
Până dincolo de mare
Eşti cântec de început
Ce înfloreşti în fiecare

S-a aprins încă o stea
Să ne-ncălzească cerul
Vom fi mai bogaţi cu ea
Da ce săraci fără Vieru

21 ianuarie 2009 George Mureşan

Diamantul din groapă

"Pata Rât Cluj"

Tot mai săraci de azi pe mâine
Tot mai bolnavi de-un neajuns
Ei caută printre gunoaie pâine
Privind din când în când în sus

A sosit iar o maşină cu gunoaie
La groapa mare fără de margini
Dar n-ar fi de ajuns nici o ploaie
Să spele cartea ce nu are pagini

Ceasornic vechi dar fără de cuc
Ciorile revin în fiecare dimineaţă
Doar ei sunt tot acolo nu se duc
Nu mai e loc în ei şi de speranţă

Se-ntorc mereu dar ei nu pleacă
Dintre gunoaiele ce-i ţin în viaţă
Aşteaptă doar ca orele să treacă
Până vine o maşină de speranţă

Tot mai săraci de azi pe mâine
Sub soarele ce-n groapă a curs
Caută-n gunoaie un colţ de pâine
Îi privim dar parcă-i prea de sus

Şi iar vine noaptea peste groapă
Ca o secure aruncată într-un lac
Ei dorm în groapă şi se îngroapă
În nepăsarea celor care încă tac

Dăm ordonanţe fără nici un rost
Schimbăm miniştri parcă-i piaţă
Şi nu mai suntem nici ce-am fost
Tot căutând pastile pentru greaţă

În groapa aceea ce n-are început
Printre munţi de gunoaie şi câini
Arde un diamant de mult pierdut
Ei îl scormonesc în cojile de pâini

18 ianuarie 2009 George Mureşan

Colier de licurici ( din vol. Colier de licurici)

Am să cobor din vis
O clipă în astă seară
Să îţi culeg din iarbă
Toţi licuricii dintr-o vară

Voi păşi atent în rouă
Să nu strivesc misterul
Când vei întinde palma
Se va deschide cerul

Îţi voi culege-n taină
Câte un bob de rouă
Şi fiecare stea din iarbă
Va fi o lumină nouă

Voi aşeza la loc ştiut
Luminile atât de mici
Că vreau să-ţi dăruiesc
Un colier de licurici

Am să ţi-l pun la gât
Alintându-te cu şoapte
Până înspre primii zori
Că e un colier de noapte

12 ianuarie 2007 George Mureşan

Ce am ajuns

"Doamne ocroteşte-i pe români"

Doamne unde am ajuns
Că depindem iar de ruşi
Şi nu mai vin americanii
Că şi au gătat şi ei banii

Ca să pară că sunt duri
Guvernanţii iau măsuri
Dacă azi te ai pensionat
Nu mai poţi lucra la stat

Vai de mama lor actori
De doctori şi profesori
Nu mai pot trăi de greu
Vor să-i ducă la muzeu

Unde-i lumea care a fost
Azi trăim dar făr'de rost
Am ajuns să-mbătrânim
De acum nu mai trebuim

Să trăim de azi pe mâine
Că nu sunt bani de pâine
Nu mai avem nici o grijă
Că lumea toată e în criză

Doamne cât este de jalnic
Leul nostru ce a fost falnic
Că a turbat cursul valutar
E zero ce avem în buzunar

E vai de mama ei de viaţă
Că n-avem nici o speranţă
Noi am crezut ca va fi bine
Da azi fugim în ţări straine

Doamne ce rău am ajuns
Că privim cu drag la ruşi
Spre conducta îngheţată
Ce ne aducea gaze odată

Umbre-n oglindă

Pe unde au plecat românii
Că nu mai sunt aici în vatră
De ne-au rămas doar câinii
Ce la umbrele lor încă latră

Şi vântul parcă a înebunit
Că astăzi urlă nu mai bate
Aud că nesimţiţi s-au trezit
Că neşimţirea ne împarte

E o ţara plină de gunoaie
Căci gunoierii au emigrat
Noroc cu apele de ploaie
Care mai fac pe aici curat

Vom pleca de aici cu toţii
Ne vom duce în altă parte
Vor rămâne aici doar hoţii
Să fure luna într-o noapte

Se fură şi ce nu gândeşti
Chiar ghioceii din pădure
Demnitate oare unde eşti
Că într-o zi vin să te fure

Viitorul e-n trecut se pare
Am pierdut ce n-am avut
Şi drumul e doar o cărare
Să o luăm iar de la-nceput

Ca nişte umbre în oglindă
Mai răscolim prin gunoaie
Şi aşteptăm să se aprindă
O lume nouă după ploaie

Pe unde au plecat românii
Aceia tari precum o piatră
De au rămas aici doar câini
Ce la umbrele lor încă latră